după Lev Tolstoi

Teatrul: Teatrul Tineretului Piatra Neamț
Regia și scenariu: Clemens Bechtel
Scenografia: Vesna Hiltmann
Muzică originală și video: Alex Halka
Lighting design: Costel Baciu
Asistență de regie: Corina Grigoraș
Traducere roman: Nicolae Iliescu
Traducere scenariu: Lucian Branea
Foto: Marius Șumlea
Durata: 1 h 45 min
Limită de vârstă: 13+

Distribuția: Emanuel Becheru, Daniel Beșleagă, Cristina Ciulei, Paul-Ovidiu Cosovanu, Corina Grigoraș, Cătălina Eșanu, Ecaterina Hâțu, Maria Hibovski, Florin Hrițcu, Dragoș Ionescu, Andrei Merchea-Zapotoțki

Ce înseamnă a fi erou? Există justificare pentru război? Cum hotărăști ce lucruri trebuie să iei, când trebuie să părăsești în 30 de minute casa în care ai stat o viață întreagă? Care este mecanismul prin care o comunitate este determinată să meargă la moarte? Sunt câteva dintre întrebările ce au ghidat creația acestui spectacol.

Clemens Bechtel, regizor

Urmându-l îndeaproape pe Tolstoi, scriitorul celebru pentru forța intuiției intelectuale cu care a radiografiat natura umană, regizorul și dramaturgul Clemens Bechtel a creat un fir narativ în care vocea individuală e contrapunctată de vocea colectivă, sub presiunea ororii războiului. Viața care pulsează în ritmul lui Eros și Moartea cu bocanci și raniță, care mărșăluiește convinsă că nu există nicio cale de întoarcere, își împart scena.

RĂZBOI ȘI PACE ȘI... este o revizitare a romanului lui Lev Tolstoi, din perspectiva contextului global actual, fiind puse în balans obligativitatea apărării vieții și justificările ororii. Pe front – ca spațiu de conflict - unii merg la război din dorința de a distruge sistemul în care trăiesc sau din dorința de recunoaștere socială, deoarece războiul oferă contextul de a fi erou. În scrierea scenariului, Clemens Bechtel a avut ca surse de inspirație, pe lângă celebrul roman, și interviuri cu veterani din al Doilea Război Mondial, cu militari care au participat în teatre de război după 1990, cu istorici, cu documentariști de front, cu persoane refugiate din Ucraina. Frontul – privit din perspectivă feminină - ne descoperă o Helena care nu se întoarce, vinovată, la soțul pe care îl umilise, precum în povestea rusească, ci alege să se elibereze, să plece, atât din țară, cât și din căsătorie, prevestind vremuri grele pentru Rusia. Lisa e exilată la țară, pe domeniul prințului Nicolai Bolkonski, unde acesta trăiește alături de fiica sa, prințesa Maria, de servitoare și doică. Lisa e prinsă la mijloc și devine, aparent, victimă. Toate aceste personaje feminine, alături de contesa Natașa Rostova, depun mărturie pentru ce a fost și, încă este, soarta femeii în vreme de război.

Fragment din cronică despre spectacol

Mihai Brezeanu, În umbra ochilor de urs - Război și pace și...
LiterNet.ro, iunie 2024

Scene dintr-un roman uriaș, alternate cu scene îmbibate de cel mai neliniștitor imediat, jucate în cheie stanislavskiană și, ulterior, meta-comentate în stil brechtian, uzând de mijloace actoricești și artistice dintre cele mai clasice & post-moderne. Greu, complex, vast, dar posibil pe baza aptitudinilor, energiei și valorii acestei atât de puțin cunoscute și apreciate trupe a Teatrului Tineretului din Piatra Neamț (bașca a echipei tehnice care implementează toate cele descrise mai sus și multe altele). Esența sintezei de Tolstoi și Rusie & co ultra-contemporană pe care ne-o propune Bechtel e pesemne de găsit în incapacitatea lui Pierre de a se desprinde / de a deprinde înțelesuri din cele citite într-un roman / aflate într-o educație aleasă. Replica de final a conștiinței-urs rezumă totul și (ne) privește cu ochi cu o tulburătoare limpezime.