Teatrul Național „Mihai Eminescu” prezintă pe scena Teatrului Național „I. L. Caragiale” București spectacolul: „RICHARD al III-lea” de William Shakespeare, traducere: Horia Gârbea, regie: Petru Hadârcă, cu Anatol Durbală în rolul principal. Evenimentul are loc în cadrul proiectului „Teatrul Românesc București-Iași-Chișinău”, pentru București la cea de a XI-a ediție.

Deși piesa este o tragedie istorică, spectacolul nu este o lecție de istorie, ci o confruntare cu prezentul. Richard al III-lea nu mai este doar un personaj din lumea lui Shakespeare, ci fantoma monstruoasă ce se încarnează în figurile puterii de astăzi. Îl descoperim cu groază în buletinele de știri, îl recunoaștem în discursurile și ambițiile autoritare ale unor lideri politici, iar umbra lui se întinde tot mai amenințător asupra vieții noastre. Spectacolul nu vorbește despre cocoașa fizică a lui Richard, ci despre deformarea din mintea sa, este o radiografie lucidă a mecanismelor puterii: manipularea fricii, seducția discursului populist, violența mascată de promisiuni. El nu mai inspiră frică, dimpotrivă e jovial, simpatic, el nu amenință, el se joacă. Richard ne privește direct din scena Teatrului, dar și a lumii politice și ne întreabă: cât de pregătiți suntem să nu-l lăsăm să câștige?

Regizorul a redus textul, l-a restructurat, l-a completat cu scurte pasaje din Regele Henric al VI-lea, dar a păstrat intact versul și fraza. Ideea a fost de a-i face pe spectatori să descopere frumusețea și bogăția limbajului shakespearian, precum și actualitatea și profunzimea acestuia peste secole.

Un spectacol despre setea de putere și prețul pe care îl plătește o lume ce se încrede hipnotic în promisiuni mincinoase, despre cum răul nu apare brusc, ci este adesea tolerat pas cu pas, iar dictatorii sunt lăsați să conducă lumea.

Data premierei: 17 ianuarie 2026

Durata: 2 ore 45 cu pauză

Recomandare de vârstă: 14+

Link la trailer: https://www.youtube.com/watch?v=7xpbFqEsyTs

Link pagina spectacolului:

Scenografie: Irina Gurin

Univers sonor și muzică: Valentin Lindo Strișcov

Mișcare scenică: Oleg Mardari

Video design: Vlad Adajuc

Light design: Andrei Fotescu

Credit foto: Florin Ghioca, Ian Onică

DISTRIBUȚIA:

Richard, Duce de Gloucester, fratele Regelui Eduard al IV-lea, regele Richard al III-lea – Anatol Durbală

George, Duce de Clarence, fratele Regelui Eduard al IV-lea – Alexandru Leancă

Regele Eduard al IV-lea – Valentin Zorilă

Regina Margareta, văduva regelui Henric al VI-lea-n - Mihaela Strâmbeanu

Lady Anne, soția lui Eduard, fiul regelui Henric al VI-lea, soția lui Richard, duce de Gloucester – Corina Rotaru

Ducesa de York, mama – Tatiana Lazăr

Regina Elisabeta, soția lui Eduard al IV-lea – Cătălina Varaniță

Ducele de Buckingam – Iurie Focșa

Lord Hastings – Dan Melnic

Catesby / gropar – Mihai Zubcu

James Tyrell / gropar/ episcopul – Ghenadie Gâlcă

Lord Stanley, conte de Derby – Igor Babiac

Richard,Tânărul duce de York, fiul lui Eduard al-IV-lea – Nicu Ciumașu

Eduard, tânărul prinț de Wales, fiul lui Eduard al-IV-lea- Renata Țurcan

Lord Rivers – Ilie Pârlog

Contele de Richmond – Sergiu Vîzdoagă

Extras din cronică, Maria Pilchin, Revista Moldova: „Richard al III-lea”, în regia lui Petru Hadârcă, montat la Teatrul Național „Mihai Eminescu”, funcționează exact așa, ca un instrument optic, estetic și moral. Nu e o lecție de istorie, nici o reconstrucție muzeală a războaielor pentru tronul Angliei, ci o confruntare cu prezentul în care setea de putere se hrănește din imagine, din ritmul știrilor, din hipnoza promisiunilor. Spectacolul face, în cel mai serios sens, ceea ce teatrul politic ar trebui să facă, punând întrebarea incomodă fără a o reduce la slogan. Mecanismele de manipulare, de intimidare, de falsă proximitate (Richard îți vorbește ca și cum ai fi „de partea lui”), toate capătă o formă scenică organică. Important e că ecranul nu anulează teatrul, ci îl tensionează. Live-ul nu omoară prezența, ci o pune în pericol. Iar pericolul acesta, de a fi înlocuit de propria imagine, e exact condiția omului contemporan. De aceea, când spectacolul ne privește direct, privirea nu e doar un efect actoricesc, ci un pact. Ești spectator, dar ești și martor. Ești în sală, dar ești și în cetate.”