de Marius von Mayenburg Traducere: Elise Wilk Regie: Ștefan Iordănescu Scenografie: Dorothea Iordănescu Muzica originală: Dorothea Iordănescu Video design: Sebastian Hamburger Mișcare scenică: Flavia Giurgiu Regia tehnică: Vlad Isăilă Eva: Medeea Marinescu Judith: Alexandra Sălceanu Robert: Gavril Pătru Sebastian: Petre Ancuța

Farsă trepidantă și provocatoare, piesa lui Marius von Mayenburg te lasă… perplex. Un cuplu tocmai s-a întors acasă din vacanță, dar înainte de a începe să despacheteze realizează că în apartamentul lor ceva nu este cum ar trebui să fie. De unde a apărut noua plantă în ghiveci? De ce nu se mai aprinde lumina? De ce este gunoi sub canapea? Și, de fapt, chiar este apartamentul lor? Un al doilea cuplu, care trebuia să ude plantele cât timp prietenii lor se aflau în vacață, se comportă ca și cum ei ar fi adevărații proprietari și îi dau pe ușă afară. Situația devine din ce în ce mai perplexă, pentru că, dintr-odată, cuplurile nu mai sunt deloc cupluri. Sau poate că unul dintre bărbați are doar 8 ani, iar celălalt se transformă în elan?

Cu această piesă unde personajele poartă numele actorilor care le interpretează, Marius von Mayenburg a creat o comedie absurdă și suprarealistă, în care lumea protagoniștilor se destramă cu o viteză amețitoare, unde relațiile se dizolvă și se reasamblează în mod surprinzător. Personajele se încurcă în crize existențiale, se angajează în dezbateri religios-filosofice, trăiesc într-o sălbatică schimbare de identitate și pretind mereu cu nonșalanță că aceasta este normalitatea.

Instigator și rebel, amuzant și spiritual, textul dramaturgului german pornește un adevărat asalt la adresa convențiilor teatrale, a intrigii clasice, a tradiționalului concept de al patrulea perete și, în sfârșit, asupra consistenței personajului teatral.

Situațiile se succed derutant și rapid, impregnate cu mult umor, în această piesă în care totul este teatru, dar regizorul nu a apărut, iar decorul este demontat în timp ce piesa încă se mai joacă. O piesă în care sunt celebrate vitalitatea și metamorfoza, relevând tendința omenească de evadare spre alte roluri, alte identități sau spre alte vieți, poate, mai prielnice.