Patimile după Iov

după Val Butnaru

Teatrul Național „Mihai Eminescu” Chișinău

Durată: 3h30 min (fără pauză)

Recomandare de vârstă: 16+

Conține mărturii de violenţă fizică cu intensitate şi durată medie, nuditate.

Sinopsis:

Spectacolul cuprinde două dintre cele mai frământate secole prin care a trecut Basarabia – de la anexarea acestui teritoriu de către ruşi până în contemporaneitate (războiul de pe Nistru). Ucigătoarele zigzaguri ale istoriei trec prin fier şi sânge neamul Iovilor, ţărani avuţi din sudul Basarabiei. Arborele genealogic pare să prindă glas, foșnind istoriile celor de demult și amintind urmașilor de unde vin. Acolada narativă cuprinde câteva generaţii ale acestei dinastii: de la stră-străbunicul Ioan Iov, „care a votat Unirea Principatelor în 1859”, până la ultimul vlăstar, Mitru, ziarist ce transmite ştiri pentru Europa Liberă în toiul luptelor cu separatiştii transnistreni.

O casă. Un sat. Un oraș. O țară cu frontiere nesigure. Un imperiu care dă năvală peste toate. Pe acest fundal mișcător, saga unei familii basarabene devine povestea unui neam întreg, o epopee a dăinuirii în fața catastrofelor istorice.

Spectacolul desenează, în tușe dramatice și cromatici cernite, portretul unei comunități care își duce existența ca pe o cruce cristică, ca pe o scară a lui Iacov înfiptă adânc în osatura umilinței și a demnității.

Patimile după Iov se rescriu aici nu doar ca drama unui individ (personajul biblic), ci ca ecoul unei colectivități întregi. O voce comună, o poveste spusă de mai multe glasuri, o confesiune polifonică în care „gura lumii” devine personaj, martor, acuzator și mângâietor deopotrivă.

Pe scenă, mișcarea trupurilor reflectă mișcările sociale ale unui secol sfâșiat între ideal și ideologie, între blestem și binecuvântare. Iar în miezul acestei convulsii comunitare, arborele genealogic pare să prindă glas, foșnind istoriile celor de demult și amintind urmașilor de unde vin.

Un spectacol despre memorie și uitare, despre dragoste și ură, despre rădăcini și rătăciri, despre supraviețuire ca formă de demnitate.

Regie: Luminița Țâcu

Scenografie: Irina Gurin

Coloană sonoră: Vlad Adajuc

Proiecție video: Rena Botezatu

Distribuție:

Mihai Zubcu: Dimitrie

Diana Decuseară: Stefana

Alexandru Pleșca: Toma

Sergiu Vîzdoagă: Alexie

Olga Triboi: Petra

Doriana Zubcu-Marginean: Vocea satului

Iurie Focșa: Andrei, Pintilie Pur-și-Simplu

Mihaela Strâmbeanu: Măriuca

Ana Tkacenko: Galina Kudrina

Corina Rotaru: Sofia / Ruslan / Tinca

Renata Țurcan: Dochița

Nicu Ciumașu: Sebastian

Cătălina Varaniță: Anca

Petru Marginean: Petre

Ilie Pârlog: Mitru

Valentin Zorilă: Alexei Iovv