FOXFINDER
de Down King
traducerea Bogdan Budeș

- premieră pe țară -

Cu: Dan Pughineanu, Bogdan Nechifor, Dana Marineci, Oana Predescu și Andrei Ionescu, Iulian Sfircea și Visarion Udatu.

Regia: Cristi Juncu
Scenografia: Cosmin Ardeleanu
Muzica originală: Cristina Juncu
Lighting design: Traian Marin

Durata spectacolului: 2h
Recomandare de vârstă: 14+

Spoiler: „Foxfinder” ne invită într-o lume distopică, în care o specie relativ inofensivă azi, vulpea, a devenit principalul dușman al omenirii.

Divulg acest lucru deoarece, în procesul de documentare a spectacolului, mi s-a întâmplat ceva extraordinar. Nici nu știu cum să povestesc.

Întâmplător (sau poate că nu!), am aflat că la noi în țară, într-o zonă destul de izolată din Apuseni, s-a petrecut în secolul al XIX-lea ceva extrem de asemănător. Comunitatea de acolo a fost adusă la sapă de lemn de atacul coordonat al unor... ei bine, da: al unor vulpi.

Cum am aflat despre caz? Căutând pe Google „foxfinder”, cam pe la a cincea pagină de rezultate mi-a apărut numele unui sat românesc, Foxenii de Sus, localizat în regiunea de care v-am vorbit (nicio legătură cu Focșani, deocamdată cel puțin). Mi s-a părut bizar numele, am accesat link-ul și... pe scurt: ceea ce am descoperit mi-a modificat radical perspectiva normală, așezată, cuminte, pe care o aveam asupra lumii.

Vă dau doar câteva detalii revelatoare (din păcate, repetițiile mi-au mâncat mult din timpul pe care aș fi vrut să-l aloc cercetării mai aprofundate).

Se pare că numele satului provine, într-adevăr, de la incidentul cu vulpile, dar - aici e-aici! - se pare că perioada apariției acelor vulpi misterioase și extrem de nocive (apropos, s-a presupus că au suferit o mutație, dar nu e singura ipoteză) perioada apariției lor, zic, a coincis cu cea în care scriitorul britanic Bram Stoker a efectuat o călătorie în Transilvania pentru a se documenta cu privire la celebrul roman pe care urma să-l publice. Se presupune că lui i se datorează izul englez din numele satului, care, altfel, s-ar fi chemat, probabil, Vulpenii de Sus.

Oricum, am de gând s-o rog pe autoarea textului - și ea britanică, atenție! - căreia nu i-am vorbit încă de descoperirile mele, am de gând s-o rog să cerceteze dacă nu există cumva o legătură de rudenie între ea și Stoker, ceea ce ar fi o explicație a faptului că a ales exact acest animal (de ce nu un șarpe - și el e viclean, nu?)

De asemeni, e de studiat și o altă posibilă analogie: personalitatea cea mai cunoscută din regiunea de care vorbim e Avram Iancu, supranumit Crăișorul Munților. „Crăișor” e un diminutiv pentru „Rege”. Oare întâmplător pe autoarea noastră o cheamă Dawn King? Nemaivorbind de o altă coincidență incredibilă: numele soției mele e Andreea Vulpe!

În fine, mai am foarte multe piste de urmat, dar devine tot mai evident că o cercetare exhaustivă a subiectului e o sarcină peste puterile unui singur om - complexitatea informațiilor, procesarea, dezarhivarea surselor, deducțiile, protecția datelor etc impun un efort colectiv. Așa că declar, pe această cale, spectacolul „Foxfinder” actul fondator al Asociației Foxilienilor, pe care o voi înregistra curând, în care îi invit pe spectatorii doritori să se înscrie. Cererile vor fi adresate Teatrului Excelsior, pe adresa contact@teatrul-excelsior.ro și vor cuprinde, în afara datelor solicitanților, motivele pentru care doresc să ni se alăture.

În final, deviza Asociației: „Absența vulpii e un semn al prezenței ei!”

Cristi Juncu, regizorul spectacolului