după Eric Emmanuel Schmitt

Cu: Emilia Popescu și Luca Rusu
Dramatizarea și regia: Chris Simion - Mercurian
Scenografia: Iuliana Vîlsan
Lighting design: Ruxandra Ilie
Durata: 1 h 10 min

După Oscar și Tanti Roz, Domnul Ibrahim și Florile Coranului și Copilul lui Noe, regizoarea Chris Simion - Mercurian continuă textele inițiatice ale lui Eric Emmanuel Schmitt cu Doamna Pylinska și secretul lui Chopin.

Nu trebuie să cunoști muzică clasică pentru a intra în poveste. Povestea va atinge pe toată lumea, dar, în mod special, pe cei care trec prin perioade de căutare personală, nevoie de sens, pe oameni care nu au avut contact cu Chopin, dar au trecut sau trec prin perioade în care au încercat sau încearcă să cunoască și să înțeleagă ceva mai profund despre ei înșiși.

Datorită acestei montări teatrale întâlnești un Chopin-călăuză, care te ajută să descoperi un mod de a simți lumea, nu doar un compozitor care te învață să simți muzica. Spectacolul însuși este construit „ca Chopin” și funcționează după regulile unei nocturne. Muzica lui respiră prin rubato, ezitare, fragilitate. Scenele nu lovesc emoțional direct, emoția vine lent, din multe pauze și dintr-o tensiune subtilă. Memorabila doamnă Pylinska și lecțiile sale emblematice de pian pentru Eric, tânărul student la filosofie, sunt, de fapt, lecții despre răbdare, sensibilitate și autocunoaștere. O formă de transformare și descoperire interioară. Astfel, „ciudata” profesoară din prima scenă este, la final, o prezență care rupe logica. Este ghidul într-o călătorie spirituală pe care o parcurgem toți cei prezenți.

Doamna Pylinska și secretul lui Chopin este un spectacol care nu se teme de liniște. Tăcerea devine spațiu de revelație. Pauzele nu sunt goluri, sunt momente de ascultare interioară. Acolo unde spectatorul trece granița și nu mai privește pasiv, are șansa să intre în mintea personajelor și să călătorească împreună prin toate etapele devenirii lor.

Doamna Pylinska și secretul lui Chopin este un spectacol unde se cântă live Chopin într-un mod în care n-ai mai vrea să se termine și unde se spun replici pe care îți dorești să nu le uiți niciodată. Este un spectacol care transformă o poveste despre muzică într-o experiență foarte intimă și senzorială, care nu este doar despre pian și despre muzică, ci despre viață.

Pentru Chris Simion - Mercurian este prima montare pe scena Teatrului Grivița 53 și nu este deloc întâmplătoare. Deși avea în plan crearea unui spectacol abia la sfârșitul acestei stagiuni, Teatrul Grivița 53 a chemat-o mai repede și a decis că momentul potrivit este acesta. După ce a regizat minunatele povești Oscar și Tanti Roz, Domnul Ibrahim și Florile din Coran, Copilul lui Noe, Domnișoara Pylinska și secretul lui Chopin vine firesc într-o continuare a unui drum inițiatic pe care îl parcurge atât artistic, cât și uman. Compatibilitatea aceasta atât de rară și puternică între acești doi artiști, Chris și Eric Emmanuel Schmitt, este posibilă și firească pentru că se naște din emoția și vulnerabilitatea cu care amândoi creează. Schmitt scrie despre ce ne doare pe toți. Chris Simion - Mercurian transformă asta în trăiri vii, directe, care ne ating și ne rămân înfipte pentru totdeauna în cele mai adânci coridoare ale sufletului. Ea nu face un teatru care să placă și să te țină relaxat pe scaun, face un teatru care te prinde emoțional și te obligă să reacționezi, să te întrebi lucruri despre tine, despre felul în care alegi să trăiești. Rezultatul este un tip de teatru viu care nu se termină când cade cortina, ci continuă prin întrebările pe care le lasă deschise.

Emilia Popescu nu este doar o actriță recunoscută pentru carisma sa desăvârșită și pentru versatilitatea cu care își cucerește publicul. Emilia Popescu este, în primul rând, o prezență care transformă scena într-un spațiu viu, plin de emoție și adevăr, dând viață unor personaje memorabile care rămân în sufletul spectatorilor și după ce experiența scenică a luat sfârșit. Fie că stârnește râsul sau provoacă lacrimi, arta sa poartă mereu o sinceritate rară, care o face nu doar admirată, ci și profund simțită. Farmecul său nu stă doar în talent, ci în felul în care își apropie publicul: cu sinceritate, eleganță și o lumină interioară care se simte dincolo de replici. Fie că joacă în comedii sau drame, lasă în urmă nu doar aplauze, ci și o stare unică ce o definește ca artist. Spectacolul nostru îi aduce Emiliei Popescu nu doar întâlnirea cu un personaj memorabil, Doamna Pylinska, ci și reîntâlnirea cu marea ei iubire, Frédéric Chopin.

Luca Rusu a absolvit facultatea de pian la Royal Conservatoire of Scotland, iar personajul Eric, pe care îl va interpreta în spectacolul nostru, un tânăr student la filosofie care își dorește să învețe să cânte bine Chopin, îi deschide o poartă spre actorie, domeniu care nu îi este străin și cu care a mai avut intersecții. Luca Rusu este un pianist a cărui artă se definește prin sensibilitate, rafinament și o profundă înțelegere a muzicii. Prin interpretările sale, reușește să transforme fiecare lucrare într-o experiență emoțională, în care tehnica se împletește armonios cu expresivitatea. Prezența sa la pian nu este doar un act de execuție, ci un dialog subtil, în care fiecare notă capătă sens și vibrație. Cu un stil nonconformist și autentic, conturează un univers sonor care invită la introspecție și la redescoperirea frumuseții muzicii clasice.

Universul scenografic al Iulianei Vîlsan nu funcționează doar ca fundal pentru acțiune, ci devine un organism viu, încărcat de memorie, melancolie, ironie și fantezie. Estetica ei are o dimensiune picturală foarte puternică, explicabilă prin formația sa de artist vizual la clasa lui Ștefan Câlția. Cromatica intensă, detaliile simbolice și compozițiile aproape onirice transformă scena într-un tablou în mișcare. Legătura emoțională a Iulianei Vîlsan cu Teatrul Grivița 53 este una profund afectivă și solidară, construită în jurul ideii de „teatru făcut împreună” și se leagă mai ales de felul în care proiectul în sine este construit: nu doar ca instituție culturală, ci ca poveste de sacrificiu, memorie și reconstrucție. În acest context, implicarea ei nu este doar profesională, ci și empatică, ea răspunde la povestea locului prin propria ei estetică, în care fragilitatea, recuperarea și transformarea sunt teme centrale. Pentru un scenograf care lucrează constant cu obiecte încărcate de biografii și cu spații vii, Grivița 53 devine aproape un material afectiv natural. Legătura este și una de familie artistică și de credință comună în puterea teatrului făcut și trăit într-un anume fel, astfel că Grivița 53 funcționează ca un spațiu-atelier extins, un loc în care teatrul nu este produs finit, ci proces, vulnerabilitate expusă și construcție continuă.

Notă: Primăria Sectorului 1 oferă gratuitate pentru locuitorii Sectorului 1, 20% din diagrama sălii. Vă rugăm să ne scrieți pe adresa scena@grivita53.ro spectacolul pentru care solicitați invitația și vă răspundem dacă mai sunt locuri disponibile. În cazul în care locurile sunt ocupate, vă sugerăm alte reprezentații. Totodată, dacă intervine ceva în programul dumneavoastră care vă împiedică participarea, vă rugăm să ne anunțați pentru a putea redistribui locurile. Vă mulțumim!