CLOACA

de Maria Goos

Traducerea: Liliana Alexandrescu

Regia: Theodor-Cristian Popescu

Scenografia: Theodor Niculae

Muzica originală: Andrei George Raicu

Distribuţia:

Pieter – Mihai Marinescu

Joep – Alexandru Jitea

Tom – Gabriel Răuță

Maarten – Lucian Ghimiși

Femeia – Macrina Bârlădeanu

O întâmplare neașteptată aduce din nou împreună patru prieteni și le pune la încercare loialitatea.

Montarea cu Cloaca de la Nottara e a doua într-un șir de propuneri în jurul raportului feminin-masculin (după Villa Dolorosa, la Târgu Mureș), un raport ce-mi pare intrat într-o zonă de „transformări climatice” a căror natură mă străduiesc să o înțeleg.

Avem patru bărbați blocați în propriile lor vieți, lipsiți de elementul feminin, pe care nu-l mai percep și fără de care se mișcă bezmetic, egocentric, dar și extrem de fragil. Interacțiunea cu o femeie le arată ce și cum ar putea primi, dar nu văd, nu aud, nu vibrează. Deși dau semne că ar putea. Ba chiar că ar avea mare nevoie. Dar ei, ca niște băieței, încearcă să-și refacă „gașca”. Însă nici aici nu se mai întâmplă ce și cum trebuie.

E masculinitatea o forță ce nu-și mai găsește spațiul de manifestare? Există o discordanță între setările cu care ne-a înzestrat specia și mediul social pe care ni l-am construit? S-a ratat, s-a pierdut undeva, ceva?

Theodor-Cristian Popescu, regizor

Data premierei: 12 și 13 februarie 2022