dramatizare de Mihaela Michailov, după romanul Cine l-a ucis pe tata? de Édouard Louis

Producător : Teatrul METROPOLIS București

Distribuția: Adelin Tudorache, Alex Iezdimir, Eduard Chimac/Andrei Ostrowski, Hunor Varga/Tiberius Zavelea, Iustin Danalache, Vlad Ionuț Popescu/Robert Avram

Regia: Andrei MĂJERI

Scenografia: Adrian BALCĂU

Coregrafia: Andreea GAVRILIU

Sound design : Adrian PICIOREA

Durata: 1h 50 min ( fără pauză)

Spectacol recomandat: 16+

Premiul pentru 𝐂𝐞𝐚 𝐦𝐚𝐢 𝐛𝐮𝐧𝐚̆ 𝐫𝐞𝐠𝐢𝐞 – ANDREI MĂJERI

Nominalizare pentru 𝐂𝐞𝐥 𝐦𝐚𝐢 𝐛𝐮𝐧 𝐝𝐞𝐛𝐮𝐭 – Adelin Tudorache

Sinopsis :

Un tată abrutizat de muncă și de mediul sărac în care a crescut. Un fiu care tânjește după afecțiunea tatălui, incapabil să i-o ofere așa cum ar avea el nevoie. Cine l-a ucis pe tata? spune povestea relației tumultoase tată-fiu, marcată de teme precum apartenența la comunitate, compasiunea și masculinitatea toxică. Textul este o dramatizare după romanul omonim scris de autorul francez Édouard Louis, roman declarat ca având o componentă puternic autobiografică.

„Cine l-a ucis pe tata?, romanul autobiografic al lui Édouard Louis, e o scrisoare care nu-și găsește răspuns, e urletul violent al unui fiu către tatăl său. Autorul face slalom, la viteze halucinante, prin propriul său trecut, în zone sensibile de intimitate și traumă. Devenit bestseller, bucurându-se de multiple traduceri și montări, Cine l-a ucis pe tata? sondează istoria personală dintr-o perspectivă politico-filosofică. Poveștile intime au încărcătura unor reflecții critice. Am plasat acțiunea într-o sală de sport (concepută de Adrian Balcău), loc al obsesiei față de corp. Acest meta-spațiu e specific dinamismului istoriilor fiului, contrastând cu imobilitatea tatălui. (…) Spectacolul este o odă bulversantă dedicată tatălui, lăsat fără drept de apel. Rușinea, violența și precaritatea sunt catalizatori ai arcului de tensiune dintre un tată condamnat să repete viețile bărbaților din familia lui și un fiu care a devenit scriitor. Pare că totul îi separă. Autorului îi lipsește prezentul, dar marele său privilegiu e să fi cunoscut viața fără privilegii. La această existență timpurie, în teritoriile predilecte ratării, revine el obsesiv. Paharul suferinței sale se bea în înghițituri mici.” – Andrei Măjeri, regizorul spectacolului