Spectacol prezentat în parteneriat cu Teatrul Național din București

Iubirea, acest sentiment care ne leagă pe toți, ne-a inspirit să alegem poeziile și fragmentele muzicale care compun spectacolul Adam și pianul. Ne-am jucat, astfel, cu multiplele valențe ale iubirii: puritatea, pasiunea și iubirea de mamă. A ieșit o super-rețetă pe care v-o prezentăm mai jos:

Se ia Mădălina Pașol, una bucată pianistă concertist de renume internațional, cu concerte la Berlin, Roma, Paris, Festivalul George Enescu, Ateneul Român, Opera Națională și multe alte săli de spectacole din toată țara și se pune împreună cu Eduard Adam, una bucată actor al Teatrului Național din București, cu un talent înnăscut de recitator, cizelat sub îndrumarea lui Ion Caramitru - și el bun prieten cu muza Calliope. Ce iese de aici? Păi, o poezie de spectacol.

Spectacol născut din nevoia de frumos, într-o lume încărcată de crize. O oază de normalitate, de simplitate, de emoție primară. Un act artistic simplu, dar profund pe ici, pe colo, prin punctele esențiale. Și cu umor, ambii artiști considerând că umorul face parte din viață și, deci, din orice formă de reprezentare artistică.

Îi lipseste ceva, totuși, spectacolului: patetismul. Nu-l are deloc, poezia curgând pur și simplu pe acordurile delicate ale pianului.

Așadar rețeta e simplă. Nici nu trebuie să adăugați sare și piper. Le are din plin.