Furtuna de William Shakespeare

Traducerea: Ádám Nádasdy

Dramatizarea: Anna Veress

Regia: Viktor Bodó

Decorul: Hanna Erős

Costumele: Bori Zatykó

Muzica originală: Klaus von Heydenander

Light design: Sándor Baumgartner

Producător: Teatrul „Tamási Áron” Sfântu-Gheorghe

Durata: 1h 50min (fără pauză)

16+

Spectacol în limba maghiară cu traducere în limbile română și engleză

Considerată ultima piesă a lui William Shakespeare, „Furtuna” este o tragicomedie despre universul iluziilor în care se consumă viaţa unui om şi despre LIBERTATE – cuvânt care traversează întreaga poveste şi tot cu el se sfârşeşte.

Considerată ultima piesă a lui William Shakespeare, „Furtuna” este o tragicomedie despre universul iluziilor în care se consumă viaţa unui om şi despre LIBERTATE – cuvânt care traversează întreaga poveste şi tot cu el se sfârşeşte. Acea libertate pe care nu o putem atinge decât atunci când avem puterea de a ierta, de a ne elibera din captivitatea propriilor iluzii şi de a ne îmblânzi propria natură umană – adică puterea de a domoli furtuna din noi.

Prospero, ducele de Milano, a fost detronat şi exilat de uzurpatorul său frate, Antonio. Abandonaţi pe mare într-o barcă veche, Prospero şi fiica sa, Miranda, ajung pe o insulă îndepărtată și pustie, locuită doar de un spirit creator de iluzii, Ariel, şi de o alunecoasă făptură, Caliban. După doisprezece ani, când Miranda a ajuns la vârsta adolescenței, soarta face ca toți cei cărora Prospero le datorează atât căderea, cât și supraviețuirea să navigheze în apropiere. În timpul petrecut pe insulă, Prospero a învățat arta magiei, iar acum, cu ajutorul lui Ariel, stârnește o furtună puternică pe mare, care aruncă corabia pe malurile insulei sale, aducând naufragiații – dușmani și câțiva prieteni.

În cele trei ore care urmează furtunii – totul se schimbă pentru locuitorii insulei și naufragiați, deopotrivă. Istoria pătrunde în acest idilic și izolat spaţiu, iar fiecare personaj se confruntă cu situații extreme: cei care aspirau la înălțimi se prăbuşesc, cei înrobiți sunt eliberați, cei aroganți sunt umiliți, cei umili sunt ridicați; fata devine femeie, băiatul devine bărbat, iar vrăjitorul – după ce i-a iertat pe toți – își frânge bagheta magică, își aruncă cărțile de vrăji în mare, pune capăt poveștii și se întoarce la realitate.

„Actorii, cum ţi-am spus, au fost doar duhuri

Şi toate s-au topit acum în aer:

Aidoma acestei năluciri,

Palatele şi turnurile-nalte,

Şi templele, şi însuşi globu-acesta

Cu tot ce-i viu pe el — se vor topi

Făr-a lăsa vreo urmă, ca şi-această

Părelnică serbare: viaţa noastră

E din plămada viselor făcută,

Şi somnul o-mpresoară.”

Foto: Zsolt Barabás