Léo Delibes

Libretul: Charles Nuitter și Arthur Saint-Léon

Durata: 2h, Pauze: nu

Premieră: 12 și 13 mai 2021

Premiera mondială: 25 mai 1870, Théatre Imperial de L'Opéra din Paris

Regia, coregrafia şi adaptarea coregrafică: Corina Dumitrescu

Coregrafia originală: Arthur Saint-Léon, Marius Petipa, Enrico Cechetti

Costume: Bogdana Pascal

Decor: Vladimir Turturica

Distribuție
19-02-2025 18:30
Dirijor: Ciprian Teodorașcu

Swanilda: Cristina Dijmaru
Franz: Bogdan Cănilă
Coppelius: Virgil Ciocoiu

Prietenele Swanildei:
Kana Arai
Andrea Caleffi
Maria Gogonea
Amyra Badro
Irina Chiriacescu – debut
Diana Gal

Prietenii lui Franz:
Sergiu Dan
Răzvan Cacoveanu
Hibiki Tsukamoto
Egoitz Segura
Stefano Nappo
Riku Kawanishi

Soliști Ceardas:
Rachel Gil, Horia Bucur – debut

Soliști Mazurka:
Andreea Hosszu, Cătălin Bucureșteanu, Raluca Jercea, David Duțu – debut

Baronul: Ionuț Arteni
Baroneasa: Octavia Cristea – debut
Fiica Baronului: Ruxandra Necula – debut
Primarul: Narcis Niculaie
Cârciumarul: Mircea Ioniță
Nevasta Cârciumarului: Lăcrămioara Proca
Preotul: Răducu Milea – debut

Maeștri de balet soliști:
Mihaela Soare, Gabriela Popovici

Maestră de balet ansamblu:
Alexandra Gavrilescu

Cu participarea Ansamblului de Balet al Operei Naționale București.

Sinopsis

Actul I

Piața unui târg pitoresc polonez în pragul unei sărbători populare. Tânăra Swanilda e interesată de locuința enigmaticului Coppelius, un bătrân meșter de păpuși, la fereastra căruia zărește silueta unei fete ce pare că citește o carte. Swanilda caută să-i atragă atenția, dar misterioasa ființă din fereastră rămâne nemișcată.

Când apare logodnicul ei Franz, Swanilda se ascunde ca să-l surprindă. Observă cum fata de la fereastră, îi atrage și lui Franz atenția, care, fermecat de frumusețea ei, o privește îndelung, o salută, și lui îi pare că aceasta îi răspunde.

Swanilda iese din ascunzătoare și își ia la rost iubitul. Între timp, piața se umple de lume. Sosește și primarul alături de meșterul clopotar, anunțând sărbătoarea din ziua următoare, cu ocazia instalării unui nou clopot dăruit de baron.

Din casa misteriosului Coppelius se aud zgomote ciudate și ferestrele se iluminează puternic. Mulțimea curioasă se întreabă ce secrete magice ascunde fabricantul de păpuși. Când atmosfera revine la normal, primarul îi reamintește Swanildei că a doua zi va avea loc căsătoria ei, însă tânăra nu mai pare decisă să facă acest pas.

Gândul că Franz e vrăjit de apariția rivalei din fereastră nu-i dă pace și, nesigură pe dragostea acestuia, îi întoarce spatele. Franz se îndepărtează, iar Swanilda, părând acum indiferentă, dansează în continuare cu prietenele ei. Dansul ritualic cu spicele de grâu, care nu sună corespunzător când sunt scuturate, nu-i poate confirma Swanildei iubirea lui Franz, lăsând-o întristată.

Își face apariția un grup de tineri dintr-un sat unguresc învecinat care îi animă pe localnici cu un ceardaș, iar în cele din urmă, seara se lasă peste târg și lumea se risipește de pe uliță.

Meșterul Coppelius părăsește în sfârșit atelierul în care tot lucrase și încuie ușa, dar în învălmășeala provocată de câțiva tineri, el pierde cheia de la intrare, Swanilda fiind cea care o găsește. Curioasă și geloasă deopotrivă, se hotărăște să descopere enigma din spatele siluetei de la fereastră și se strecoară în atelier împreună cu prietenele sale. Coppelius se întoarce pe uliță căutându-și neliniștit cheia, și e urmărit din umbră de către Franz, interesat de același mister al fetei din fereastră. Văzând ușa deschisă, bătrânul aleargă înăuntru îngrijorat.

Actul al II-lea

Fetele au intrat în oarecum sinistrul atelier al lui Coppelius, pășind speriate printre umbrele create de siluete stranii. Tinerele rămân uimite la vederea manechinelor de mărime umană și explorează cu teamă, iar Swanilda este grăbită să dea ochii cu necunoscuta de la fereastră, pe care o găsește ascunsă după un scaun.

Dându-și seama că presupusa rivală nu e altceva decât o păpușă ca toate celelalte, fetele izbucnesc în râs și răvășesc atelierul, cercetând creațiile meșterului. Ating în treacăt păpușile care încep să facă mișcări mecanice și, antrenate de ritmul mișcărilor, fetele dansează pline de veselie.

Când Coppelius năvălește furios, oprind mecanismele și izgonind fetele, Swanilda rămâne ascunsă în atelier.

Între timp, și Franz îndrăznește să pătrundă în atelier, mărturisindu-i lui Coppelius că o iubește pe fata de la geam și că dorește să o cunoască. În mintea bătrânului încolțește imediat ambiția de a-l sacrifica pe tânăr pentru a-și realiza planul ocult, anume însuflețirea creației sale excepționale, păpușa ce-i poartă numele: Coppélia.

Meșterul se arată binevoitor și îi dă tânărului să bea vin în care a turnat somnifer, adormindu-l pentru a-și pune în aplicare planul. În acest timp, Swanilda ia locul păpușii de la geam. Bătrânul o aduce aproape de cel adormit și trece la pasențe magice pentru a o însufleți, prin migrarea sufletului lui Franz în trupul păpușii. Acum „păpușa” Swanilda intră în schema lui Coppelius și prinde treptat viață, ridicându-se și schițând pași de dans plini de elan și grație.

Dar „păpușa” astfel însuflețită se apropie mereu de tânărul adormit și, în ciuda eforturilor lui Coppelius de a o întrerupe, Swanilda caută să-și salveze iubitul, trezindu-l.

O dată cu zorii, se aude fanfara ce anunță începerea festivităților. Meșterul vrea să așeze „păpușa” pe scaunul ei și s-o dezactiveze, dar aceasta se mișcă neîncetat, punând în mișcare alte câteva mecanisme. Astfel, Swanilda reușește să-și trezească logodnicul. Cei doi fug împreună, aruncând manechinul la picioarele lui Coppelius, a cărui magie absurdă a fost dejucată de dragostea celor doi.

Actul al III-lea

Cei doi îndrăgostiți părăsesc casa păpușarului și povestesc prietenilor întâmplările ciudate trăite în atelier, care de fapt le-au reconfirmat iubirea.

Atmosfera se animă prin apariția baronului și a familiei acestuia, însoțiți de alaiul satului sărbătorind instalarea clopotului cel nou oferit de nobil.

În fața stăpânului locului trec tinerele perechi ce urmează să se căsătorească, iar printre ele se află și Swanilda cu Franz.

În mijlocul bucuriei și însuflețirii generale apare Coppelius, trist, ținând în brate păpușa stricată. Swanilda și Franz îi cer iertare bătrânului naiv pentru hara