YORICK cu Vlad Fiu
Texte după Wiliam Shakespeare și Victor Eftimiu
Regia Radu Botar

„YORICK și yorici
Trăim vremurile pe care le trăim. În jurul nostru, o lume. O lume de clovni. Firesc
ar fi să ne amuzăm, chiar să râdem în hohote cu gura până la urechi, nu? Că doar ce face clovnul, bufonul, măscăriciul curții? Râde și bucură poporul, că de-aia e angajat cu normă întreagă, îl hlizește pe rege, împărat, președinte... Hai, că mpărații și regii erau unșii lui Dumnezeu pe pământ, cică, iar prin această ungere putea fi îngăduitori cu bietul
bufon pe care, voit sau nevoit, îl mai lua gura pe dinainte rostind adevăruri, pentru unii, minciuni sfruntate, pentru alții. Dar la curtea vremelnicului președinte mai puțin uns?...
De Dumnezeu!
Habar n-am.
Dar clar că Dracul este mereu pe lângă Dumnezeu, muncind și el, că nu beneficiază de statutul de asistat social. Iar prin gura bufonului își mai spune bietul ofurile doar-doar l-o asculta cineva.
Yorick este, generic vorbind, bufonul universal. Că tatăl lui e domnul William, pe numele lui de familie, consacrat, Shakespeare, este indubitabil. Deci, limpede. Mama?
O, mama!... E lumea! În bucăți. Astfel ca Yorick să aibă suficienți yorici în univers. Să nu-i piară stirpea. Așa că, iată, Yorick vorbește vrute și nevrute despre orice și oricât.
Despe noi cei cuprinși de febre isterice pentru cauze pierdute din start fiindcă nu mai vedem frumosul de lângă noi. De ce? Este neinteresat, azi. Mâine? Nu se știe și
e...departe. Azi, alta e moda, altul crezul, altcineva Dumnezeu.
Yorick cântă, dansează, râde, plânge, își strigă dorurile, își cheamă speranțele, își
caută rostul, interactiv uneori, izolat alteori, într-o lume cu susu-n jos, într-o lume în care nu mai e nevoie de tine, de mine, de el, de noi... De alții, da!
Așa că: „Dacă v-a plăcut bufonul
Mai poftiți și................. Sună straniu? Vi se pare eclectic?... Da. Și ce? Vizionare plăcută! Și nu aplaudați din
complezență.”
Radu Botar (unul dintre yorici)