Spectacol-lectură cu două piese într-un act de Mihai Eminescu

Regie: Răzvan Popa

Pasiunea pentru scenă și problemele ei a îmbrățișat diferite aspecte în viața și preocupările poetului Mihai Eminescu. E „furat” de mirajul teatrului, în copilărie, când asculta piesele lui Alecsandri și adolescență, când „teatrul l-am jucat odată în odaia din pod – își amintește − unde ședeam cu armeanul…” coleg la Liceul German din Cernăuți (1860-1863). Implicarea în activitatea celebrelor companii particulare (Tardini-Vlădicescu, Pascaly, Iorgu Caragiali) și a Teatrului cel Mare din București ca sufleor, actor (sporadic) și secretar [literar] cimentează legătura cu lumea spectacolului, dându-i imboldul de a așterne el însuși pe hârtie, în perioada studenției, câteva proiecte dramatice. Contactul cu junimiștii, dar și contextul spiritual al epocii în care subiectele legate de viața teatrală erau la ordinea zilei, îi creează oportunitatea să se exprime ca teoretician și cronicar teatral de excepție, uneori și ca traducător, la ziarele Curierul de Iassy, Timpul, și la diverse reviste literare din Ardeal (colaborare în perioada studenției vieneze, când se profila ideea unui teatru românesc în zonă).

Piesele sale de teatru − drame istorice și comedii de moravuri − mai mult în versuri, decât în proză, au conturul unor poeme dramatizate. În mare parte, nu au o formă finală și sunt, cum ar spune însuși autorul lor, în stadiul de „remaniere”.

Minte și inimă, spectacol-lectură cu două piese într-un act de Mihai Eminescu, în regia lui Răzvan Popa, reconstituie, cu mult umor, un fragment din viața românească a secolului al XIX-lea.

“A fost Eminescu si un dramaturg, se întreabă din când în când, exegeţii, sau numai un veleitar, aşa cum a fost, în materie de teatru, toată viaţa, marele romancier Stendhal? Fragmentare, mai închegate sau simple punctaje şi schematisme, lucrările dramatice ale lui Eminescu dovedesc… o aspiraţie continuă si serioase mijloace, care ar fi putut promova un puternic creator de caractere şi situaţii dramatice.

…biografia scurtă şi zbuciumată n-a îngăduit marelui poet care, incontestabil, a fost şi un om de teatru, aşa cum a fost un om al bibliotecii, al şcolii şi al ziaristicii, să înscrie în repertoriul permanent al teatrului lucrări dramatice conturate la înaltul nivel al desăvârşitelor sale creaţii lirice”. Perpessicius

„Teatrul Național București are datoria morală, socială și culturală de a promova, de câte ori poate, dramaturgia românească, iar în contextul dat de aniversarea zilei de naștere a poetului național Mihai Eminescu și a Zilei Culturii Naționale, Teatrul Național are datoria de a promova dramaturgia eminesciană.

Anul trecut am făcut un spectacol lectură cu Emmi, amor pierdut, viață pierdută, o piesă într-un act, care nu a mai fost jucată niciodată în București și care a incitat spectatorii prezenți la spectacol, cu speranța transformării ei într-un spectacol din repertoriul Teatrului Național, speranță, din păcate, nerealizată.

Anul acesta vă propun două comedii scrise, evident, de eternul Mihai Eminescu, dar tot din păcate, neduse până la capăt de - altfel - prolificul poet.

Nu se poate vorbi despre o restituire, deoarece ambele texte nu au fost niciodată reprezentate pe scenă, sau prezentate în orice fel publicului.

Nu este doar un exercițiu de neuitare ci și o amplă reverență plină de recunoștință în fața poetului nemuritor și pentru continua lui inspirație.” Răzvan Popa

Partea I – Minte și inimă

Cu: Ionuț Toader (Mimi), Alice Sălceanu (Bibi), Costina Cheyrouze (Ana), Cesonia Postelnicu (Mătușa)

Partea a II-a – Gogu Tatii

Cu: Alice Sălceanu (Anetta), Ionuț Toader (Barbu), Ovidiu Cuncea (Pavel), Răzvan Popa (Leizer)